Vesti de prin boscheti, adica din tabara de supravietuire ! Pentru cei de acasa....

Bun gasit dragii mei!
Minunata saptamana!
Sincer sa fiu, acum cand citesc cele spuse de prietenii mei mai jos, mi se pare ca am citit o carte impreuna nu ca am fost noi personajele!
Acolo in mijlocul naturii ma simteam "Fetita muntilor" cand purtam palaria Dyanei, iar atunci cand eram toti parca eram in "Ciresarii".
A fost o saptamana plina cu detoate... am plans, am ras, am avut emotii diverse. Am cantat si am facut gimnastica pentru toti 17 ani ai mei cand am stat in pat pana tarziu vara/iarna/weekend-urile.
M-am catarat, am sarit, am cantat, am construit si am darmat, am sapat, am adunat lemne, am vegheat o noapte , am cazut in bratele prietenilor din echipa "cacaniuuu" (galben), m-am balacit in apa de munte , am spalat la castroane, linguri si ceaune impreuna ca nici nu mai conta , am alunecat pe banner(am dar cu capu' ), m-am ingrijorat ptr cei care erau pe traseu si nu m ai ajungeau odata. si cate si mai cate.

Nu am mai trait o asa fericire de mult timp, cand am vazut ca din intuneric apareau cei mult asteptati! Plangeam si zambeam in acelas timp, ce invalmaceala de sentimente, cata bucurie si ptr cei ce gatisera ptr ei, dar si ptr ei ca ajunsesera acasa! A fost un moment adevarat acea zi!
Chiar daca nu am putut fi toti acolo sus(na! Traseul nu e ptr toti! Si asta nu e ceva jicnitor), desi am fi vrut toti sa fim dupa ce ne-au povestit prietenii nostrii ce este acolo sus, am dovetit ca suntem o echipa! Ei acolo se ajutau reciproc sa urce, se sustineau si din cate am inteles nu au existat vaicareli si ii felicit pe toti pentru asta, noi cei de la inaltimile mai mici, facusem mancare si asteptam si ateptam si asteptam. Aceleasi sentimente le simteam toti! Aceleasi bucurii le-am avut cand ne-am revazut dupa 10 ore! DA! SUNTEM O ECHIPA! SUNTEM PRIETENII,... BA MAI MULT... SUNTEM O FAMILIE!

In noaptea cu "vizita" ursului, eram in cort si dormeam, pana cand am fost trezita de fluieraturile de afara, petarde si galagiile care erau! Stateam pe burta, in stanga mea Denu, care tremura de frig, ca era cancer in cort, in dreapta Dya, iar dupa Cosmina. Ma tineam cu Denu de mana, sincer, nu am avut cum sa ma sperii ptr ca eram prea buimaca de somn si ma concentram teribil pe ce se intampla afara, plus ca constientizam ca daca ma panicam faceam ZGOMOT si speriam si fetele de langa mine., asa ca nici una dintre noi nu a scos un sunet, nu ne-am miscat, ascultam cum dragul de urs a trecut prin dreptul cortului nostru, o priveam pe denu, ea pe mine, ursul mormaia si respira greu, ii simteam miscarile, la un moment data nu am mai auzit nimic ca nu se infundasera urechile de la fluieraturi cand am inceput si noi cei din corturi sa fluieram! (Eu cand vreau sa fluier.. FLUIER!.. desi saptamana era "eu cand vreau sa fluier.. ma abtin!) Apoi liniste totala!

A fost cu adevarat frumos. Cel mai dor si mai dor mi-a fost de baia mea!
Vreau sa spun ca echipa organizatorilor a fost la inaltime! asa ca vreau sa ii felicit si sa stiti ca va iubesc si va multumesc din sufletelul meu asta fricos, ptr tot ce m ati invatat, ptr ca ati stiut cand si cum sa ne incurajati dar mai ales ptr ca ne-ati adus impreuna si ati stiut cum sa ne apropiati!
Mancarea a fost buna... cu tot cu cenusa si celelalte ingrediente naturale! Multumesc Ada si Elena!
Si prieteniile care s-au legat acolo nu sunt orice fel de prietenii, sunt cu oameni adevarati. Asta am dovedit toti ca meritam prietenii sincere si ca putem fi prieteni loiali, curajosi (nu ma refer la caini! ) si mai presus de toate OAMENI!

Va iubesc, dragii mei, nu persoane, nu colegi ci PRIETENI!

A fost SUPEEEER!!!!! Chiar daca ne trezeam la 7 dimineata, chiar daca vecinii nostri de la cabana ne poluau fonic, chiar daca eram treziti pe la 3 noaptea rupti de somn .

Sunt atat de multe de zis incat nici nu stiu in ce ordine sa le pun, dar trebuie sa ma grabesc ca acusica plec la mare.

Am invatat sa facem adaposturi, am invatat sa construim capcane, am invatat sa acordam primul ajutor , iar eu personal am invatat sa curat cartofi .
Sunt mandra ca am supravietuit cu totii ursului (multumita organizatorilor care au stat treji noaptea)... il auzeam foarte aproape de cort
Mie personal mi-a placut cel mai mult catararea pe stanca , iar cu aceasta ocazie mi-am descoperit si un nou talent pe care sper sa il pot dezvolta in continuare .
Mi-a placut si faptul ca ne-am petrecut noptile/serile cu totii in jurul focului cantand la chitara si incercand sa ne incalzim asteptand sa fie gata mancarea.
Singurul lucru pe care l-am regretat a fost ca nu am putut mege pe traseul de 10 ore , ceilalti au spus ca a fost genial.
Faptul ca ne trezeam dimineata la 7 cantand imnul romaniei, m-a traumatizat ... ceilalti stiu cum m-am trezit cu Emilia la 3 noaptea cu mana la inima pregatite sa cantam imnul, iar spre surprinderea noastra erau doar vecinii nostri pe care i-au apucat cantarea si fluieratul la ore tarzii pentru a ne zapaci =)))
Jocul cu lasatul pe spate , unde trebuia sa fii prins de ceilalti coechipieri a fost unul in care am aratat cat de multa incredere avem in ei , desi tuturor de ne era frica sa facem asta.
Mancarea a fost delicioasa ! (m-am intors mai grasa decat am plecat ) Complimente bucatareselor (Ada si Elena) ...si am fost mandra sa-i spun mamei ca apreciez mai mult mancarea si ca nu mai fac mofturi.
In toate aceste zile ne-am apropiat foarte mult unii de ceilalti, am legat noi prietenii care sper sa nu se uite ci sa se mentina mult timp.
Abia astept urmatoarea tabara de supravietuire

Andreea Craciun a scris:Buna dragi onestini!
Saptamana asta, a fost cea mai frumoasa saptamana pentru mine.Chiar si trezirea de dimineata o sa imi lipseasca acasa.
Intr-o dimineata [...].Oanei ii era frica fiindca se intunecas.[...]

erm.. Andreea..eu nu eram speriata din cauza ca s-a intunecat, din potriva...mi-a placut ca am mers in intuneric , mi-a fost frica ca nu cumva sa alunec atunci cand eram pe stanci (imi termurau picioarele pt ca am alunecat acolo ), si nu vroiam sa alunec cand mergeam pe potecile alunecoase , si imi pare rau ca v-am ingrijorat (ma impiedicam din 3 in 3 minute si alteori chiar cadeam, si toti ma tzineau de mana ) si ma bucur ca mi-am invins temerile de inaltime

In sfarsit acasa dar partea nasoala e ca nam apa .A fost o nebunie de la inaugurarea BUDEI pana la noaptea cu mici si bere .Cel mai bine ca din toate echipele sa ajuns la una singura.Atunci cu jocurile "olimpice" ,echipa in care am fost a facut cea mai rapida piramida in 3.2 sec.
Cand a venit ursu nu am auzit decat niste fluiere si am adormit .Drumul de 10 ore a fost incredibil de distractiv si palpitant.

Mancarea a fost foarte buna ( Multumita Elenei si Adei) si destula.

Din cate am auzit ne vedem Miercuri si mai vorbim.

bun... uhu... a fost o saptamana de neuitat... un vis plin de peripetii care mai de care... mia parut bine ca am putut fi participant dar si organizator in acelasi timp... in aceste 7 zile am invatat in primul rand sa conduc masina de la NEVILA la fel de bine cum merg eu pe picioare si in urmatoarele randuri am invatat cum si cu ce poti face un adapost in situatia in care te ratacesti in padure si noaptea se lasa iar tu trebuie sa dormi undeva, am invatat cum sa reactionez atunci cand cineva este ranit si am trait fiecare diferite sentimente la ora 3 dimineata cand esti trezit, iar tu buimac trebuie sa urmaresti semnalele luminoase care cer ajutor iar tu trebuia sa le raspunzi in acelasi mod si sa ajungi cat poti de repede la el... prin padure, intuneric, se auzeau sunete diferite... marian pe jos care urla in gura mare k sia rupt piciorul. fiecare grup a trebuit sa dea primul ajutor asa cum ar trebui so faca cand exista cineva cu adevarat ranit departe de un spital sau un doctor... am facut rapel (mam dat pe o coarda de la 15 m inaltime) am avut o priveliste minunata .am invatat cum poti sati dai cu pietricele in unghiii si sa te si doara... cu prastia... imi pare rau ca nu sa mai tinut faza cu pescuitul...aveam idei geniale pe care imi doream sa le pun si in aplicare sa vad daca functiona am invatat sa avem incredere in ceilalti de langa tine... noi care eram in tabara... stateai drept cu mainile pe piept ca un mort dar vertical nu orizontal catarat la cam 1.30 m si te lasai frumos pe spate, iar ceilalti din echipa ta trebuiau sa te prinda... nu mia fost foarte frica dar cand mam lasat am simtit o presiune puternica asupra pieptului care ma speriat... adrenalina era la maximum... neam catarat pe un perete de o inaltime de 10 m parca.... o alta experienta de neuitat... nu credeam ca voi putea face lucrurile astea undeva vreodata.... eu cu lupica si coci am avut senzatie majora cu 3 km/h dupa apa cu masina prin niste transee, dar cea mai tare senzatie....nici nu stiu cum sai spun... spaima... cand pe la 4 dimineata, cand toti dormeam bustean prin corturi cu exceptia unor organizatori care au stat de paza... auzi fluiere si pe elena rosu tipand "ursu, ursu" {fluier, petarde,un caine latrand} "nu va miscati" [lemn am ramas ] {pasi grei, un caine schiorlaind, petarde, fluier} "stefane nu te misca cati rup picioarele" {petarde,caine schiorlaind, fluier} "acu fluierati cu totii" {fluiere, petarde, fluiere, petarde, caine schiorlaind, fluiere} ma imbrac in secunda 2 si ies afara cu lanterna si fluierul si vad un caine de sange pe la ureche sau ochi ca nici nu am mai realizat prea bine de la sperietura [defapt nu realizasem ce sa intamplat] ma bucur ca ulti dintre noi au crezut ca iar e un exercitiu si nu au bagat in seama si nu au avut de ce sa se panicheze... si ma bucur ca ursul sa razgandit si sa intors cu coada intre picioare, iar in dimineata aceea am ramas singur la un moment dat de paza...si mam murat la funduletz cand iar se auzea cainele dar mai departe de noi, fasnituri, crace pocnind, cucuveaua care prevesteste ceva rau (in special moartea), lanterna mea nu mai luumina la fel de puternic ca in primele zile, iar lemnele de foc nu mai vroiau sa arda asa ca eram cam singural in bezna cu sforaitul a multor persoane din jur si multe altele care mereu imi distrageau atentia dar am SUPRAVIETUIT, dimineata cand sa luminat am mers spre cararea unde a venit ursul si am observat cu totii urmele de laba de urs si ghearele pe care si lea ascutit de un copac... ce am vazut mia trezit emotii pe care le am si acu cand ma gandesc ce putea sa se intample, apoi am plecat un grup destul de marisel pe traseu. MINUNAT, am fost prin locuri unde in oras nu gasesti, am vazut urme de mistreti (care mai proaspete, care mai vechi), am trecut diferite obstacole care neau format fizic si psihic (iti apreciezi viteza cu forta pe care trebuia so depui atunci cand trebuia si unde trebuia ca sa nu cazi, aluneci etc) in varf miam dat seama ca am gasit raiul pe pamant...o priveliste live de nepretuit... am amncat dupe care am plecat sa ne intoarcem dar din pacate am gresit drumul, neam ratacit, nea prins intunericul in mijlocul padurii, casa ursilor si mistretilor... care cu lanterne care fara.... care mai de care se tineau de mana, in brate ca sasi stapaneasca frica, si sa dea dovada ca nu suntem panicati si ca va fi totul bine... cu totiii am avut incredere in edy, coci si lupica ca vom gasii drumul de intoarce mai devreme sau mai tarziu dar nimeni si nimeni nu ne putea asigura ca nu vom putea fi atacati in orice moment de ceva sau sa patim ceva pe traseu... cu toate ca toate sentimentele erau in extreme... pietre care cadeau, teren foarte alunecos, zone intunecate, parasite, dar parca se auzeau tot felul de sunete ciudate si umbre miscanduse... dar am ajuns "acasa" cu bine... cu 2 parteneri usor raniti, franti, inspaimantati (si noi cei de pe traseu dar si cei de acasa care se ingrijorau de acum' ). Toate acestea neau unit si neau fortat sa avem grija unul de celalalt si sa ascultam organizatorii si sa primim orice fel de ajutor..... voi continua maine... imi pare rau... directia 5 ma asteapta

nu sunt rau, elena. Ma amuzam si eu uitandu-ma pe poze si amintindu-mi de "amenintarile" bucataresei.

Andreea Craciun a scris:Buna dragi onestini!
Saptamana asta, a fost cea mai frumoasa saptamana pentru mine.Chiar si [...] si celorlalti organizatori.Nu ma asteptam sa invat atat de multe,sa descopar adevaratii prieteni(unii) si in ultimul rand sa scap de unele temeri!

LUPICA cu REMUS tea carat... marian a ramas in tabara pt a calma lumea in momentul in care doamne fereste ne vom rataci...asa cum sa si intamplat defapt )

Eduard Moise a scris:niste super poze. Felicitari si totodata asteptam sa se intoarca voinicii sa ne povesteasca
P.S. Femeia-barbat sau Alexandra Vlad m-a amenintat ca imi va gati special, adica mancare ca pentru dusmani. Intre timp vad ca a gatit special si pentru Coci. A se obserba expresia muribundului si exaltarea bucataresei din poza a zecea. Mirobolanta

esti rau mancarea a avut ingredientul secret pe care il primea toata lumea...ingredient care i.a ajutat sa supravietuiasca

Ne-am intors! Ne-am intors, mandru as putea spune, fara prea mari fluctuatii de numar. Am trecut prin 7 zile bogate. Au fost zambete, dar si lacrimi, a fost incredere, dar si ratacire. As putea spune ca a fost o experienta completa pentru cei care au participat, dar si pentru cei care au organizat. Va multumesc din suflet tuturor care ati facut acest vis posibil, fara de voi, ar fi fost doar un "gratar".
Poate pe unii i-am plictisit cu speech-uri, poate pe altii i-am obosit cu genoflexiuni, poate pe unii am speriat, dar sper ca pe cativa am inspirat. I-am inspirat sa isi depaseasca temerile, sa fie uniti, sa lupte si sa nu renunte, sa aiba incredere in prieteni.
Pe aceasta cale declar "TEAMBUILDING IN BOSCHETI" - editia 2010, un succes!!!

Buna dragii mei prieteni,
Vreau sa spun ca a fost o experienta foarte placuta, in care mi-am depasit limitele pe care nici nu imi imaginam ca le voi atinge vreodata si asta numai datorita lui Edy, Coci si Lupica care au stiut ce sa faca pe traseu...
In acesta tabara am redescoperit prietenii ONESTIN si nu numai pe ei, dar si pe mine insumi... Dar am reusit sa lucrez in echipa mai mult decat ma asteptam inainte de tabara...

Buna dragi onestini!
Saptamana asta, a fost cea mai frumoasa saptamana pentru mine.Chiar si trezirea de dimineata o sa imi lipseasca acasa.
Intr-o dimineata ne-au trezit organizatorii la ora 3!Eram speriati!Nu stiam ce se intamplase!
Ne-am trezit la ora 3 repede,pentru a ajuta un ranit( MARIAN cred ca il cheama).Ne-a pus pe echipe pentru a-l ajuta.Bineinteles el fiind un actor foarte bun, m-am speriat de am inceput sa vorbesc numai prostii(sa il intreb de prietena lui,prostii clar!).Trebuia sa il tin de vorba pana cand ceilalti il bandajau.Adevarul e ca in seara aceea toti am invatat cum sa ajutam pe cineva in caz de isi rupe o mana ,un picior .
Urmatoarea zi am fost pe o creasta.A fost superb si acolo.Oanei ii era frica fiindca se intunecas.Ne rataciseram si eu ma lovisem la picior de nu mai puteam sa merg(noroc de Lupica si Marian care m-au carat in spate si va multumesc enorm).Ziua s-a incheiat cu bine!
Aseara a fost o seara de neuitat!ULTIMA seara petrecuta!

A iesit foarte bine aceasta tabara!

Bravo COCi si celorlalti organizatori.Nu ma asteptam sa invat atat de multe,sa descopar adevaratii prieteni(unii) si in ultimul rand sa scap de unele temeri!

yeesss we missed u...ma bucur ca a fost f fain, abia astept sa-mi povestiti despre urs si tot..eu m-am distrat si doar uitandu-ma pe poze...)..ma bucur ca v-ati intors, abia astept sa ne vedem..miss u ><

DID YOU MISS US? ne-am intors ! a fost foarte superb, ne-am distrat, am cantat, a fost super...bine au mai fost si parti rele ca de ex. cand Coci fluiera dimineatza la 7 ) , dar a fost totul OK, as vrea sa va povestesc aici, numai ca ar dura ceva dar am sa va povestesc cand o sa ne vedem...pupici :-*:-*

Deci aia e mondiala. Daca Chuck Norris ar citi ce se scrie pe forumul Onestin, ar crapa de ciuda. Cum adica si-a dat cu cotul in nas?) Cat de contorsionista poate fi? Sau daca nu e... cu cotul cui si-a dat in nas?

..si mai tare..)..mda..saracul omega..)..imi imaginez in ce hal l-a adus constantin, de-si da cu prastie peste degete )..oricum, ma bucur ca supravietuiesc toti ><

CE INFORMATII AM MAI AFLAT ?

ca Omega si-a tras cu prastia peste,, deste ,,... asa ca majoritatea si acu asteapta caderea unghiei. Ca din aceasta cuaza s-a oprit vanatoarea. Ca pesti s-au vazut doar in vis. ca nu exista decat doi ,,dezertori,, adusi de EDi , deci din extern, Ca Ioana Chircu si-a dat cu cotu in nas , Ca DENU e cea mai tare alpinista , Emi e de nota 10 , ca morala lui Coci continua. Ca au fost traumatizati cu ochii inchisi , mainile pe piept si tremuraturi! Doamne!
Ca se canta acum,, La casuta din padure aveau casa cocalarii'' , cei de la cantemir ce stau la cabana samd....
Revenim!

ooo ce smecher e vlad cu becul in mana...cred ca se simtea mai mult decat luminat..si ce, bai claudiu, un trunchi de piramida nu-ti convine?trebuia sa te pui tu in varf.. sau lasa, poate o faci maine..f tare oricum..si poza din jurul focului e mortala..cat despre imn, no comment ..asteptam filmuletul si alte poze daca mai aveti..have fun maine, sa va distrati dar sa aveti si grija:P..miss u ><

In semn de recunoastere ne-au cantat imnul romaniei cu mana pe inima
au dat si ei de civilizatie, au avut lumina sfanta adusa de la Onesti

o piramida din oameni, mai era varful, dar nu a apucat sa urce

au primit fiecare cate o bucatica de chec, adus tot din tara sfanta Onesti

cantece in jurul focului

Aseara, 19.08.2010 ne-am deplasat iar in inspectie. de data aceasta, le-am dus 30 paini, 15 l de lapte, 10 kg de cartofi, generatorul si p noi ca oaspeti. au fost foarte bucurosi cand ne-au vazut, mai ales ca le-am dus si niste chec, facut de o donshoara dintre noi. ne-au si multumit, cantandu-ne imnul romaniei. dupa ce ne-au multumit, au incercat sa faca o piramida din oameni, asa cum vedem si in filme :p. dar nu prea le-a iesit, ei, s-au straduit si ei la ceva:). s-au jucat, au mancat, ne-am adunat in jurul focului si am cantat, asta pana in jurul orei 23:30, cand noi, cei din staff am fost obligati sa plecam ca sa ajungem la timp in oras. urmatoarea vizita va fi sambata, cand vom merge mai multi, aproximativ 10, si vom ramane acolo, peste noapte, unde vom sarbatori ziua mea . o sa incarc acum si ceva poze, iar mai tarziu cred ca si un filmulet

transmisiune directa
Bagu

Foarte frumoase pozele, mai asteptam,aceeasi mama a lui Bogdan.

da, sunt foarte faine pozele..si cei din poze sunt criminali..numai Constantin se putea gandi la toate alea..)..ce fete de "Sa invingem natura!" au toti;))..Si poza cu inaugurarea WC-ului e..=))..super tare..

niste super poze. Felicitari si totodata asteptam sa se intoarca voinicii sa ne povesteasca
P.S. Femeia-barbat sau Alexandra Vlad m-a amenintat ca imi va gati special, adica mancare ca pentru dusmani. Intre timp vad ca a gatit special si pentru Coci. A se obserba expresia muribundului si exaltarea bucataresei din poza a zecea. Mirobolanta

Asa cum am promis iata cateva fotografii selectate din ziua 1 si 2.


Constantin conduce in pas de mars participantii catre locul de campare


Participantii asculta indicatiile oferite de catre Constantin


Disciplina se impune prin executarea de flotari




Cateva probe stabilesc ce echipa primeste in uz diferite articole de supravietuire


Saparea beciului pentru alimente


Construirea de adaposturi a fost prima sarcina majora indeplinita de catre cele 6 echipe


O echipa asculta sfaturile lui Constantin referitoare la construirea unui adapost eficient




Mancarea, desi foarte fierbinte, este cat se poate de gustoasa si satioasa


La finalul probei de constuire a adaposturilor, organizatorii sustin o instruire despre diferitele tipuri de adapost


Seara, inainte de stingere, toti se aduna la foc pentru a asculta si canta pe muzica la chitara.


In cea de-a 2-a zi, vatra focului este refacuta, iar lesia este stransa in saci. Zona de campare se afla in perimetrul unei rezervatii naturale, iar organizatorii doresc sa-i invete pe cei din tabara sa joace un rol activ in protectia mediului


"El dictadore" inaugureaza latrina oficiala a taberei




Prima sesiune de jocuri


Constantin in timpul unui speech

Am uitat sa ma ,,semnez" mama lui Bogdan

Noi cei de acasa (parintii),va multumim pentru ca ne tineti la curent cu informatii ,despre ceea ce se intampla in tabara si ma bucur ca vestile sunt dintre cele mai bune. Astept cu nerabdare sa postati poze de acolo. Va doresc numai bine si Dumnezeu sa va aiba in paza acolo unde sunteti.